Unfold me.

“I am too alone in the world, and yet not alone enough to make every moment holy. I am too tiny in this world, and not tiny enough just to lie before you like a thing, shrewd and secretive.

I want my own will, and I want simply to be with my will, as it goes toward action; and in those quiet, sometimes hardly moving times, when something is coming near, I want to be with those who know secret things or else alone. I want to be a mirror for your whole body, and I never want to be blind, or to be too old to hold up your heavy and swaying picture. I want to unfold. I don’t want to stay folded anywhere, because where I am folded, there I am a lie. and I want my grasp of things to be true before you. I want to describe myself like a painting that I looked at closely for a long time, like a saying that I finally understood, like the pitcher I use every day, like the face of my mother, like a ship that carried me through the wildest storm of all.” Rainer Maria Rilke

Alice in Chains - Nutshell

          Stii sa privesti?Stii sa citesti printre randuri?Vezi ce e aici?Pentru ca eu nu-mi dau seama.Ce doare de fapt atat de tare?Ce e in neregula?Ce nu merge bine?Unde gresesc?Stii sa-mi fii alaturi,sa ma tii de mana?Sa scrii povesti?Sa desenezi litere?Ca apoi sa le lasi sa zboare?

         Darama zidul.Ia piatra cu piatra,caramida cu caramida.Fa-l sa dispara. Sterge si praful lasat in urma lui.Sterge-mi rujul rosu de pe buze.Nu vrem sa se vada. Sterge orice urma,orice semn ,orice amprenta ramasa.Fa sa nu existe nici amintirea lui..Lasa doar zambetele false.Trupul si sufletul perfect.Neatinse..Si tine-ma aproape.Nu ma lasa sa plec.Nu pentru ca vrei asta,ci pentru ca am eu nevoie.Minte-ma,spune-mi ce vrei,dar sa fie frumos.Sa nu ma lasi niciodata sa vad realitatea.Ma va izbi de fiecare data cu aceeasi putere.Nu intelegi ca nu vreau ca nimic sa fie real? Aici,e bine.Aici,soarele zambeste altfel in fiecare dimineata.Si cafeaua are gust diferit.Aici,fiecare fum conteaza.Aici,nu e nimic din ce crezi.Nu e nici nebunie,nici pofta de necunoscut.E nevoie de intelegere si armonie.Aici,poti sa-ti iei tricoul pe dos.Nimanui n-o sa-i pese.Poti sa privesti clar.Poti sa asculti linistea si sa observi clipele trecand pe rand.Aici,poti sa numeri picaturile de ploaie care au curs in fiecare loc unde ai patruns.Aici..ai sa vezi ca sunt prea multe.Atat de multe,incat poti sa te inneci.Ai sa te izbesti de ganduri,dorinte,trecut..Ai sa te sperii. .Si ai sa fugi.

        Nu asta fac oamenii cel mai bine?Fug.Cauta o cale de scapare cand vad ca e prea mult.Si ai sa fugi si tu..ai sa gasesti acea portita de scapare si ai sa pleci.Fara sa te uiti in urma,fara remuscari,fara regrete,fara sa-ti pese.Fara nimic.Si atunci o sa se ridice alt zid,mult mai puternic ca celalalt..pe care tu poate l-ai daramat.Dar asta nu conteaza.Ai sa te bucuri ca ai scapat .Si ca ai mai adaugat inca o picatura de ploaie in acel haos.

        Sa nu uiti insa..ca „aici” inseamna eu.

Oricum,eu nu ma mai intorc!

           A mai ramas putin.Putin din tot.Putine clipe,putine lacrimi,putine zambete.Taceri.A mai ramas atat de putin,incat nu realizezi.Nu vrei sa realizezi.E prea dura realitatea.Sunt prea multe intrebari,dar prea putine raspunsuri.Nu vrei sa te gandesti la asta,ti se pare prea devreme,dar de fapt e prea tarziu.Ce o sa se intample,cum iti cladesti un drum in viata?Ce si pe cine lasi in urma?Te vei intoarce vreodata la ce ai avut?

              Eu..nu o sa ma intorc.Nici de-ar fi sa arda pietrele si sa urle apa de durere.Nu o sa ma intorc.Pentru ca nu ati fost acolo,pentru ca nu m-ati sprijinit niciodata.Pentru ca nu ati avut incredere in mine si nu m-ati iubit.Nu o sa ma intorc mama,pentru ca nu mi-ai fost parinte in toti acesti ani!Tata,nu am de ce sa ma intorc la tine.Ai plecat mult prea devreme si te-ai intors crezand ca poti schimba ceva dupa atatia ani prin „ajutor financiar”.Bunicule,ai fost singurul pe care l-am iubit mai mult decat orice si am avut incredere in tine.Ai fost singurul care am crezut ca ma poate intelege,ca ma poate ajuta,dar m-ai dezamagit si tu.De ce ai facut asta?De ce nu m-ai crezut cand ti-am zis ca pot?Bunico,iti multumesc pentru bunurile materiale si pentru banii de care am avut nevoie de la tine,dar in afara de asta,nu ai facut nimic decat sa tipi si sa scuipi cuvinte mereu.Pe tine te urasc cel mai mult.Iti multumesc ca mi-ai facut viata un calvar,ca ai reusit de fiecare data sa ma faci sa ma simt mizerabila,ca ai reusit sa ma inchizi atat de tare in mine incat sa nu mai am incredere nici in propria persoana.

                Va multumesc tuturor de fapt ca m-ati transformat in piatra.Ati spus si ati facut atatea incat cuvintele nu mai au niciun efect asupra mea,iar nepasarea e evidenta.

               Cuvintele au durut,tot a durut.Dar am jurat ca nu ma intorc.Si am jurat si ca o sa va demonstrez ca pot.Tot ce n-ati crezut pana acum,tot ce nu ati facut pana acum.Eu am sa reusesc.Chiar daca ar fi sa rastorn munti pentru asta si sa calc peste oameni.Am sa reusesc.Si atunci,jur ca o sa va para rau.Dar o sa fie prea tarziu pentru regrete.Pentru ca nu poti da timpul inapoi,iar lacrimile si regretele nu rezolva nimic.Amintirile nu se sterg.Raman impregnate in minte si in suflet ca o pata neagra ce nu se mai duce.Cel mult le poti incuia intr-o cameruta,sa nu poata iesi la suprafata.Sa ramana acolo pentru vesnicie si sa nu stie nimeni de ele.

                  Asadar,dragi parinti si bunici,va multumesc pentru ca m-ati crescut pana acum si mi-ati oferit „tot” ce aveam nevoie,adica bani in cazul vostru, si sper ca viata o sa va deschida ochii candva.Oricum,eu nu ma  mai intorc.

                                                                                             Cu drag,iubita voastra fiica si nepoata

             Hai.Tranteste usa,sparge lustra.Fa ce stii mai bine sa faci.Da un pumn,doi in perete.Du-te apoi si ineaca-ti  amarul in bautura.Nu te uita la lumea din jur,pentru tine ei sunt niste papusi ce culmea,au fete umane!Indeparteaza-i pe toti din jurul tau,injura cand nu-ti convine ceva.Da cu pumnul in masa cand cineva e sincer cu tine.Mai bea o bere,poate trece.Bea doua,bea trei,bea zece.Asa..ca sa uiti de tot si de toate.Aprinde-ti o tigara si inalta-te cu fumul pe care il scoti.Numai ca..inca esti pe pamant.Unde ti-e capul?Unde ti-e demnitatea?Cum arati tu ca esti om ?Du-te dimineata acasa si varsa-ti furia pe ai tai,altceva mai bun nu stii sa faci.Toti sunt vinovati,mai putin tu.Nimeni nu are dreptate,doar tu.Numai tu existi in spatiul asta imens.Tu si problemele tale.Pentru tine nu conteaza altcineva.Bei,te droghezi,fumezi,si tot tu ai cele mai mari probleme.Te plangi ca nu ai viata care ti-ai dorit-o,dar ai luptat ca sa o ai?Te plangi ca Dumnezeu nu te-ajuta,dar te-ai rugat vreodata la El?Esti violent,razbunator,nu-ti pasa de nimeni si de nimic.Ai o doza mare de egoism in sange.Si e bine,in ochii tai.

                Dar te-ai gandit vreodata cum arati in ochii altora?

[Ce-ti pasa?Tu poti sa-ti pierzi si sufletul,ca doar nu tii la el.Poti sa traiesti si fara sa simti.]