Stii sa privesti?Stii sa citesti printre randuri?Vezi ce e aici?Pentru ca eu nu-mi dau seama.Ce doare de fapt atat de tare?Ce e in neregula?Ce nu merge bine?Unde gresesc?Stii sa-mi fii alaturi,sa ma tii de mana?Sa scrii povesti?Sa desenezi litere?Ca apoi sa le lasi sa zboare?

         Darama zidul.Ia piatra cu piatra,caramida cu caramida.Fa-l sa dispara. Sterge si praful lasat in urma lui.Sterge-mi rujul rosu de pe buze.Nu vrem sa se vada. Sterge orice urma,orice semn ,orice amprenta ramasa.Fa sa nu existe nici amintirea lui..Lasa doar zambetele false.Trupul si sufletul perfect.Neatinse..Si tine-ma aproape.Nu ma lasa sa plec.Nu pentru ca vrei asta,ci pentru ca am eu nevoie.Minte-ma,spune-mi ce vrei,dar sa fie frumos.Sa nu ma lasi niciodata sa vad realitatea.Ma va izbi de fiecare data cu aceeasi putere.Nu intelegi ca nu vreau ca nimic sa fie real? Aici,e bine.Aici,soarele zambeste altfel in fiecare dimineata.Si cafeaua are gust diferit.Aici,fiecare fum conteaza.Aici,nu e nimic din ce crezi.Nu e nici nebunie,nici pofta de necunoscut.E nevoie de intelegere si armonie.Aici,poti sa-ti iei tricoul pe dos.Nimanui n-o sa-i pese.Poti sa privesti clar.Poti sa asculti linistea si sa observi clipele trecand pe rand.Aici,poti sa numeri picaturile de ploaie care au curs in fiecare loc unde ai patruns.Aici..ai sa vezi ca sunt prea multe.Atat de multe,incat poti sa te inneci.Ai sa te izbesti de ganduri,dorinte,trecut..Ai sa te sperii. .Si ai sa fugi.

        Nu asta fac oamenii cel mai bine?Fug.Cauta o cale de scapare cand vad ca e prea mult.Si ai sa fugi si tu..ai sa gasesti acea portita de scapare si ai sa pleci.Fara sa te uiti in urma,fara remuscari,fara regrete,fara sa-ti pese.Fara nimic.Si atunci o sa se ridice alt zid,mult mai puternic ca celalalt..pe care tu poate l-ai daramat.Dar asta nu conteaza.Ai sa te bucuri ca ai scapat .Si ca ai mai adaugat inca o picatura de ploaie in acel haos.

        Sa nu uiti insa..ca „aici” inseamna eu.