Stii sa privesti?Stii sa citesti printre randuri?Vezi ce e aici?Pentru ca eu nu-mi dau seama.Ce doare de fapt atat de tare?Ce e in neregula?Ce nu merge bine?Unde gresesc?Stii sa-mi fii alaturi,sa ma tii de mana?Sa scrii povesti?Sa desenezi litere?Ca apoi sa le lasi sa zboare?

         Darama zidul.Ia piatra cu piatra,caramida cu caramida.Fa-l sa dispara. Sterge si praful lasat in urma lui.Sterge-mi rujul rosu de pe buze.Nu vrem sa se vada. Sterge orice urma,orice semn ,orice amprenta ramasa.Fa sa nu existe nici amintirea lui..Lasa doar zambetele false.Trupul si sufletul perfect.Neatinse..Si tine-ma aproape.Nu ma lasa sa plec.Nu pentru ca vrei asta,ci pentru ca am eu nevoie.Minte-ma,spune-mi ce vrei,dar sa fie frumos.Sa nu ma lasi niciodata sa vad realitatea.Ma va izbi de fiecare data cu aceeasi putere.Nu intelegi ca nu vreau ca nimic sa fie real? Aici,e bine.Aici,soarele zambeste altfel in fiecare dimineata.Si cafeaua are gust diferit.Aici,fiecare fum conteaza.Aici,nu e nimic din ce crezi.Nu e nici nebunie,nici pofta de necunoscut.E nevoie de intelegere si armonie.Aici,poti sa-ti iei tricoul pe dos.Nimanui n-o sa-i pese.Poti sa privesti clar.Poti sa asculti linistea si sa observi clipele trecand pe rand.Aici,poti sa numeri picaturile de ploaie care au curs in fiecare loc unde ai patruns.Aici..ai sa vezi ca sunt prea multe.Atat de multe,incat poti sa te inneci.Ai sa te izbesti de ganduri,dorinte,trecut..Ai sa te sperii. .Si ai sa fugi.

        Nu asta fac oamenii cel mai bine?Fug.Cauta o cale de scapare cand vad ca e prea mult.Si ai sa fugi si tu..ai sa gasesti acea portita de scapare si ai sa pleci.Fara sa te uiti in urma,fara remuscari,fara regrete,fara sa-ti pese.Fara nimic.Si atunci o sa se ridice alt zid,mult mai puternic ca celalalt..pe care tu poate l-ai daramat.Dar asta nu conteaza.Ai sa te bucuri ca ai scapat .Si ca ai mai adaugat inca o picatura de ploaie in acel haos.

        Sa nu uiti insa..ca „aici” inseamna eu.

Oricum,eu nu ma mai intorc!

           A mai ramas putin.Putin din tot.Putine clipe,putine lacrimi,putine zambete.Taceri.A mai ramas atat de putin,incat nu realizezi.Nu vrei sa realizezi.E prea dura realitatea.Sunt prea multe intrebari,dar prea putine raspunsuri.Nu vrei sa te gandesti la asta,ti se pare prea devreme,dar de fapt e prea tarziu.Ce o sa se intample,cum iti cladesti un drum in viata?Ce si pe cine lasi in urma?Te vei intoarce vreodata la ce ai avut?

              Eu..nu o sa ma intorc.Nici de-ar fi sa arda pietrele si sa urle apa de durere.Nu o sa ma intorc.Pentru ca nu ati fost acolo,pentru ca nu m-ati sprijinit niciodata.Pentru ca nu ati avut incredere in mine si nu m-ati iubit.Nu o sa ma intorc mama,pentru ca nu mi-ai fost parinte in toti acesti ani!Tata,nu am de ce sa ma intorc la tine.Ai plecat mult prea devreme si te-ai intors crezand ca poti schimba ceva dupa atatia ani prin „ajutor financiar”.Bunicule,ai fost singurul pe care l-am iubit mai mult decat orice si am avut incredere in tine.Ai fost singurul care am crezut ca ma poate intelege,ca ma poate ajuta,dar m-ai dezamagit si tu.De ce ai facut asta?De ce nu m-ai crezut cand ti-am zis ca pot?Bunico,iti multumesc pentru bunurile materiale si pentru banii de care am avut nevoie de la tine,dar in afara de asta,nu ai facut nimic decat sa tipi si sa scuipi cuvinte mereu.Pe tine te urasc cel mai mult.Iti multumesc ca mi-ai facut viata un calvar,ca ai reusit de fiecare data sa ma faci sa ma simt mizerabila,ca ai reusit sa ma inchizi atat de tare in mine incat sa nu mai am incredere nici in propria persoana.

                Va multumesc tuturor de fapt ca m-ati transformat in piatra.Ati spus si ati facut atatea incat cuvintele nu mai au niciun efect asupra mea,iar nepasarea e evidenta.

               Cuvintele au durut,tot a durut.Dar am jurat ca nu ma intorc.Si am jurat si ca o sa va demonstrez ca pot.Tot ce n-ati crezut pana acum,tot ce nu ati facut pana acum.Eu am sa reusesc.Chiar daca ar fi sa rastorn munti pentru asta si sa calc peste oameni.Am sa reusesc.Si atunci,jur ca o sa va para rau.Dar o sa fie prea tarziu pentru regrete.Pentru ca nu poti da timpul inapoi,iar lacrimile si regretele nu rezolva nimic.Amintirile nu se sterg.Raman impregnate in minte si in suflet ca o pata neagra ce nu se mai duce.Cel mult le poti incuia intr-o cameruta,sa nu poata iesi la suprafata.Sa ramana acolo pentru vesnicie si sa nu stie nimeni de ele.

                  Asadar,dragi parinti si bunici,va multumesc pentru ca m-ati crescut pana acum si mi-ati oferit „tot” ce aveam nevoie,adica bani in cazul vostru, si sper ca viata o sa va deschida ochii candva.Oricum,eu nu ma  mai intorc.

                                                                                             Cu drag,iubita voastra fiica si nepoata

             Hai.Tranteste usa,sparge lustra.Fa ce stii mai bine sa faci.Da un pumn,doi in perete.Du-te apoi si ineaca-ti  amarul in bautura.Nu te uita la lumea din jur,pentru tine ei sunt niste papusi ce culmea,au fete umane!Indeparteaza-i pe toti din jurul tau,injura cand nu-ti convine ceva.Da cu pumnul in masa cand cineva e sincer cu tine.Mai bea o bere,poate trece.Bea doua,bea trei,bea zece.Asa..ca sa uiti de tot si de toate.Aprinde-ti o tigara si inalta-te cu fumul pe care il scoti.Numai ca..inca esti pe pamant.Unde ti-e capul?Unde ti-e demnitatea?Cum arati tu ca esti om ?Du-te dimineata acasa si varsa-ti furia pe ai tai,altceva mai bun nu stii sa faci.Toti sunt vinovati,mai putin tu.Nimeni nu are dreptate,doar tu.Numai tu existi in spatiul asta imens.Tu si problemele tale.Pentru tine nu conteaza altcineva.Bei,te droghezi,fumezi,si tot tu ai cele mai mari probleme.Te plangi ca nu ai viata care ti-ai dorit-o,dar ai luptat ca sa o ai?Te plangi ca Dumnezeu nu te-ajuta,dar te-ai rugat vreodata la El?Esti violent,razbunator,nu-ti pasa de nimeni si de nimic.Ai o doza mare de egoism in sange.Si e bine,in ochii tai.

                Dar te-ai gandit vreodata cum arati in ochii altora?

[Ce-ti pasa?Tu poti sa-ti pierzi si sufletul,ca doar nu tii la el.Poti sa traiesti si fara sa simti.]

Turgheniev-Apele primaverii

„Este adevarat ca cei pe care ii intalnim ne pot schimba uneori atat de profund,incat apoi nu mai suntem aceiasi,chiar in ceea ce priveste numele.Sa alegi indoiala ca filosofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport.”

„N-am vazut-o niciodata zambind.Isi pusese parca un lacat pe suflet,iar cheia o aruncase in apa.”

„Trebuie ori sa ne infrangem firea,ori sa nu ne analizam deloc.”

„Ea tacea si desena cu umbrela in nisip.Desena mereu cu umbrela in nisip,si apoi stergea cele desenate.”

„Clipele linistite si monotone din viata sunt acelea care ascund mari bucurii.”

„Oamenilor slabi le place sa foloseasca cuvinte tari,cand isi vorbesc lor insile.”

„Recunostinta este o datorie,toti oamenii isi platesc datoriile...dar iubirea nu este o moneda.”

„Acum tac si nu imi mai strig durerea pentru acele pierderi...Ele si asa ma macina mereu,ma macina pe tacute.”

„Imi vine sa rad...si ma mir de mine.”

„Fiara ranita se infunda in desis si se stinge acolo singura,de parca ar simti ca nu mai are dreptul nici sa priveasca soarele tuturor,nici sa respire aerul liber.”

„Tineretea mananca turta dulce si isi inchipuie ca asta-i painea cea de toate zilele.”

„Ca zilele trec,o sa treaca si viata si ce lasam in urma?”

„Dar fericirea n-are „maine”;ea nu are nici ieri;ea nu-si aminteste de trecut,nu se gandeste la viitor:ea are doar prezent si nici macar zi,numai clipa!”

„Te rog sa lasi deoparte orice eticheta.Mie imi place simplitatea.”

„Ia din viata tot ce poti,dar nu te darui altuia;sa-ti apartii tie,aici e toata filosofia vietii.”

[Recomand cartea!]

         Pot..sa plec.Cu sau fara tine.Pot sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata.Sau pot sa plec si sa ma intorc la tine.Totusi,pot sa te las pe o margine de drum fara sa ma uit inapoi.Fara sa ma doara.Pot sa alung toate emotiile din mine.Pot sa-mi pun castile in urechi si sa dau muzica la maxim,sa nu te mai aud niciodata.Pot sa fac ce vreau.Pot sa traiesc si fara tine.Chiar pot!

Soulstorm

    Amalgam de sentimente.Tacere si frig.Timiditate,orgoliu si sarcasm.Pofta de necunoscut,furie.Zambet pe buze,dorinta,nebunie.O sosea continua cu prea multe mijloace de transport.Fum de tigara si alcool.Un vin bun,muzica clasica,un fotoliu rupt undeva in fundul camerei.Ascult.Muzica in surdina,parfum puternic,cald,vant rece afara.Geamul e deschis.Luna plina,mult prea multa liniste.Suflet inundat de ganduri.Amintiri,memorii,poarta e deschisa.Partituri din viata.Totul iese la iveala.Sunt doar eu cu mine.Traiesc din nou vechile momente.Ma sperii.Nu privesc inapoi,jur!Indiferenta.Trag ultimul fum din tigara,o arunc si inchid geamul.Gandurile se intorc la locul lor si se aseaza incetul cu incetul.Incui usa.Arunc cheia.Poarta e inchisa.O masina se aude trecand pe drum.Nu mai e liniste.Opresc muzica.Ma intind in pat.Adorm.Incepe o noua zi!

Cateodata

                 Cateodata e al dracului de greu,dar treci peste,ca trebuie sa o faci.Cateodata te uiti in jur si ti se face scarba de cata prostie este in jurul tau.Cateodata iti vine sa te dai cu capu de pereti si cateodata iti vine sa sari in sus de bucurie.Cateodata e prea greu,cateodata e mult prea usor.Cand e greu,nu-ti convine,dar cand e usor,parca e prea usor.Cateodata e prea bine,cateodata e prea rau,dar niciodata nu e doar bine sau doar rau.Cateodata profiti la maxim de momente.Dar cateodata incerci sa nu mai repeti aceleasi greseli si sa fii putin mai rationala.Cateodata faci glume proaste si iti bati joc de oameni,dar cateodata incerci sa te pui in locul lor si sa ii intelegi.Cateodata esti atat de nervoasa incat trantesti tot prin casa,dar cateodata nu te poate enerva nimeni.Pur si simplu esti prea calma.Dar niciodata nu regreti.

                  Cateodata urasti,cateodata iubesti.Cateodata iti pierzi controlul,alteori stai la locul tau.Cateodata  zambesti fals,iar alteori esti sincera.Cateodata esti ambitioasa,optimista si stii ce vrei,alteori esti total indecisa.Cateodata nu reusesti sa te atingi de lucrurile care conteaza,dar nu arati lumii lucrul asta.Cateodata te simti bine cand oamenii depind de tine,dar din cand in cand vrei ca tu sa depinzi de ei.Cateodata nu stii sa renunti,alteori renunti prea usor.Cateodata mai iei si decizii si incerci sa-ti pui gandurile in ordine,dar de cele mai multe ori lasi viata sa ti se intample.

                Salut.Sunt Anca!

Dintr-o suta,e doar un suflet viu care m-ajuta!

Am sa incep asa:

              Tii minte cand ai venit prima oara la mine si erai atat de timida incat nu stiai ce sa spui?Te-ai asezat pe pat si foarte rar scoteai cate un cuvant.Pe atunci,nu indrazneai sa ma injuri si sa-mi spui cand gresesc:)).Incetul cu incetul,te-ai apropiat de mine.Am invatat de la tine si ai invatat de la mine,cu toate ca eram „atat” de diferite.Am invatat sa te ascult,sa te inteleg si sa-ti suport crizele.Si ai facut la fel.La inceput aveam mici „dispute” care s-au transformat in unele foarte mari.Stateam atat de mult impreuna incat ajungeam sa nu ne mai suportam una pe alta.Plangeam,urlam,ni se umplea paharul si ne varsam nervii una pe cealalta.Dar si radeam impreuna pana nu mai puteam,pana aveam lacrimi in ochi.Chestiile nebune din viata mea le-am facut cu tine.Am baut pana cand ai spus ca esti o lady si ai cazut sub masa:)).Am stat trei zile la tine pentru ca am fost orgolioasa si am fugit de acasa.Dar m-ai invatat sa trec si peste asta.Am mintit,ne-am batut joc de oameni ,am plecat la vatra dornei fara sa stie nimeni:)).Ne-am trezit amandoua in gara gresita la 12 noaptea pentru ca am adormit!Am cersit bani pe strada ca sa ne luam o supa si ne-am intors acasa cantand vama veche pe drum.Am fost amandoua in momentele cele mai frumoase din viata noastra si le-am trait cum am stiut.Am facut greseli si ai facut greseli.Dar am invatat sa ne iertam si sa lasam una de la alta.Ne-am certat,ne-am injurat,ne-am spus lucruri care au durut poate mai tare decat o palma.Am stat o luna certate.Nu am scos un cuvant niciuna si am spus ca nu ma intorc niciodata la tine.Dar prietenia dintre noi a fost atat de puternica incat ne-am impacat inevitabil.Am trecut peste toate nebuniile,toate dezamagirile si cacaturile din viata noastra impreuna.Inca nu am invatat sa ne respectam,dar o sa ajungem si la asta:)).Ai fost langa mine cand mi-era rau pentru ca am baut prea mult si ma intrebai daca ma simt bine cand dormeam cu capul pe un veceu:))(a fost o intrebare tampita,dar iti pasa!).Am stat pe o banca cu tine la 4 dimineata in Radauti si ti-am adus cafea.Am stat amandoua „pe dreapta” fara niciun ban ca sa ajungem acasa si apoi te-a apucat depresia si ai inceput sa plangi si sa dai vina pe mine.L-ai imbratisat pe Adi de la Spring,atat de depresiva erai=))).Dar am trecut si peste asta!

     Tot ce vreau sa spun e ca iti multumesc ca esti aici,acum,langa sufletul meu.Si ca,orice s-ar intampla si oricate am face,ne avem una pe alta.Ca au fost prea multe intre noi si ca ,ai vazut si tu,nu putem sa stam despartite.Pana la urma tot ne intoarcem de unde am plecat:)).Ca ai niste crize de mi se umple paharu cu totu cateodata si ajung la limita si atunci imi vine sa-ti fut doua palme.Dar tot acolo sunt!Si am sa raman.Nu plec nicaieri.

     Te iubesc Roxana,mai mult decat orice.Si vreau sa stii asta!