Dintr-o suta,e doar un suflet viu care m-ajuta!

Am sa incep asa:

              Tii minte cand ai venit prima oara la mine si erai atat de timida incat nu stiai ce sa spui?Te-ai asezat pe pat si foarte rar scoteai cate un cuvant.Pe atunci,nu indrazneai sa ma injuri si sa-mi spui cand gresesc:)).Incetul cu incetul,te-ai apropiat de mine.Am invatat de la tine si ai invatat de la mine,cu toate ca eram „atat” de diferite.Am invatat sa te ascult,sa te inteleg si sa-ti suport crizele.Si ai facut la fel.La inceput aveam mici „dispute” care s-au transformat in unele foarte mari.Stateam atat de mult impreuna incat ajungeam sa nu ne mai suportam una pe alta.Plangeam,urlam,ni se umplea paharul si ne varsam nervii una pe cealalta.Dar si radeam impreuna pana nu mai puteam,pana aveam lacrimi in ochi.Chestiile nebune din viata mea le-am facut cu tine.Am baut pana cand ai spus ca esti o lady si ai cazut sub masa:)).Am stat trei zile la tine pentru ca am fost orgolioasa si am fugit de acasa.Dar m-ai invatat sa trec si peste asta.Am mintit,ne-am batut joc de oameni ,am plecat la vatra dornei fara sa stie nimeni:)).Ne-am trezit amandoua in gara gresita la 12 noaptea pentru ca am adormit!Am cersit bani pe strada ca sa ne luam o supa si ne-am intors acasa cantand vama veche pe drum.Am fost amandoua in momentele cele mai frumoase din viata noastra si le-am trait cum am stiut.Am facut greseli si ai facut greseli.Dar am invatat sa ne iertam si sa lasam una de la alta.Ne-am certat,ne-am injurat,ne-am spus lucruri care au durut poate mai tare decat o palma.Am stat o luna certate.Nu am scos un cuvant niciuna si am spus ca nu ma intorc niciodata la tine.Dar prietenia dintre noi a fost atat de puternica incat ne-am impacat inevitabil.Am trecut peste toate nebuniile,toate dezamagirile si cacaturile din viata noastra impreuna.Inca nu am invatat sa ne respectam,dar o sa ajungem si la asta:)).Ai fost langa mine cand mi-era rau pentru ca am baut prea mult si ma intrebai daca ma simt bine cand dormeam cu capul pe un veceu:))(a fost o intrebare tampita,dar iti pasa!).Am stat pe o banca cu tine la 4 dimineata in Radauti si ti-am adus cafea.Am stat amandoua „pe dreapta” fara niciun ban ca sa ajungem acasa si apoi te-a apucat depresia si ai inceput sa plangi si sa dai vina pe mine.L-ai imbratisat pe Adi de la Spring,atat de depresiva erai=))).Dar am trecut si peste asta!

     Tot ce vreau sa spun e ca iti multumesc ca esti aici,acum,langa sufletul meu.Si ca,orice s-ar intampla si oricate am face,ne avem una pe alta.Ca au fost prea multe intre noi si ca ,ai vazut si tu,nu putem sa stam despartite.Pana la urma tot ne intoarcem de unde am plecat:)).Ca ai niste crize de mi se umple paharu cu totu cateodata si ajung la limita si atunci imi vine sa-ti fut doua palme.Dar tot acolo sunt!Si am sa raman.Nu plec nicaieri.

     Te iubesc Roxana,mai mult decat orice.Si vreau sa stii asta!