Poveste

   Sa spunem ca suntem la o piesa de teatru.Decorul pare perfect,totul pare asezat exact cum trebuie.Personajele isi joaca rolul cum nu se poate mai bine.Sa spunem de asemenea si ca piesa de teatru e o scena fara sfarsit,ca fiecare persoana din sala trebuie sa-si aleaga un sfarsit,sa raspunda la o intrebare,sa faca o alegere.Bun.Povestea suna asa:

    Doua personaje.Un el si o ea.

Ea :Persoana simpla,imbracata in blugi,naturala.Pare genul de persoana care nu prea se implica,genul de persoana putin timida cateodata,cuprinsa de frica.Si totusi este un amestec ciudat intre inger si demon.Oricine a cunoscut-o vreodata nu a vrut sa ramana langa ea pentru ca „parea ciudata”.Uneori egoista,orgolioasa,trista,alteori bine dispusa,fericita.Viata ei?Nu prea usoara,dar nu povesteste despre ea.Nu vrea sa-si aminteasca trecutul.Poate a avut uneori incredere,dar de cele mai multe ori a fost tradata,asa ca a incetat sa se mai increada in oameni.Ii e frica de ei mai mult ca niciodata.Ii e frica si de ea insusi pentru ca de multe ori se dezamageste singura si nu stie sa spuna STOP.Dar inca invata din greseli si spera ca intr-o buna zi lucrurile vor sta diferit.

El:Isi traieste viata la maxim,profita de orice clipa,rade la fiecare gluma,si pare chiar sa se bucure de viata.Nimeni nu il cunoaste prea bine pentru ca nu isi expune sentimentele,nu vorbeste despre dezamagirile din viata lui.Sau daca vorbeste,intr-un fel sau altul ajung sa fie de fapt bune.Pare genul de persoana directa, care mereu spune ce simte.Cu toate astea,parca ascunde ceva.Oricat de direct ar fi,parca nu ar vrea sa-si recunoasca nici lui insusi anumite lucruri.Parca i-ar fi frica sa –si lase inima la vedere.Mereu cu zambetul pe buze,nu pare niciodata suparat.Pare cea mai puternica persoana pe care a cunoscut-o.Il admira pentru ce este,pentru ca nu pune prea mult suflet,pentru ca poate sa fie asa.Ar vrea sa fie si ea ca el,dar nu stie daca poate.

     Actul 1:

El si Ea se intalnesc ocazional pe strada.Ea il cunoaste din vedere,dar nu a vorbit niciodata cu el.Il place,tot timpul a avut o parere buna despre el.Trec unul pe langa altul,nu zic nimic.

El(intorcandu-se spre ea):Vroiam sa merg sa beau o cafea.Vrei sa ma insotesti?

Ea(uimita,se gandeste cateva secunde):Nu stiu daca e o idee prea buna,nu am mai vorbit pana acum.

El:Te rog nu ma refuza!

Ea accepta.

    Merg la o cafenea din apropiere,se aseaza la o masa mica,rotunda,nu prea comoda.Urmeaza cateva minute de tacere.El se uita la ea.Ea il evita cu privirea.Ar fi vrut sa spuna ceva,dar se simtea mult prea neputincioasa in fata lui.Pur si simplu nu-si gasea cuvintele.Iar El nu inceta sa o priveasca.Ea isi aprinde o tigara si trage cu putere din ea.Cade pe ganduri.

El:Te cunosc.Te-am vazut de cateva ori,dar nu am avut niciodata ocazia sa stau de vorba cu tine.Imi erai simpatica.Ma bucur ca am avut ocazia acum.

Ea:Si mie imi face placere sa stau cu tine de vorba acum.Si totusi,cu ce ocazie m-ai invitat aici?

El:Ti-am spus,imi pareai simpatica.As vrea sa iesim,sa aflu mai multe despre tine.Ce fel de persoana esti,ce lucruri iti plac.Vreau sa aflu tot ce se poate.

Ea:Poate nu o sa-ti placa ce o sa afli despre mine.

El:Este trecutul tau,viata ta,momentele tale.Respect acest lucru si cred ca pot sa inteleg.

Ea zambeste.

Isi deschide sufletul in fata lui.Vorbesc.Rad impreuna.Povestesc momente.Se privesc indelungat o vreme.Urmeaza un moment de tacere.

Ei ii suna telefonul.Trebuie sa plece.El ii spune ca o sa o mai caute si o saruta usor pe obraz.Ea se inroseste si pleaca.Nu vrea sa se vada teama din ochii ei.

     Actul 2

Dupa aproximativ o saptamana:

Ea fumeaza o tigara intr-un  parc pe o banca.El o vede si se opreste.Se aseaza langa ea.Ea nu scoate niciun cuvant,nu schiteaza niciun zambet.Pare trista.

El:Imi dau seama ca se intampla ceva cu tine.Vad asta in ochii tai.

Ea nu-i raspunde.

El:Putem vorbi despre asta.Poate te pot ajuta.Te rog spune-mi ce se intampla!

Ea:Nu cred ca poti.Nu cred ca ai trecut vreodata prin asa ceva.Dar am sa-ti zic totusi.

Ea incepe sa vorbeasca.El o asculta atent,urmarindu-i micile gesturi facute cu mana,fiind atent la toate detaliile.Observa cum isi trece mana elegant prin par si cum isi apleaca privirea de fiecare data cand El se uita in ochii ei.Isi da seama din cuvinte de teama si de inocenta ei.Dar nu spune nimic.O lasa sa vorbeasca

Ea incepe sa rada.O amuza faptul ca cel pe care-l considera atat de „perfect” sta pe o banca cu Ea si impartasesc experiente.

Stau o perioada pe banca aia si isi dau amandoi seama ca,desi sunt atat de diferiti,se inteleg mult prea bine.Invata sa se asculte reciproc.

Ea stie ca nu e bine.Ca e o dezamagire iminenta,dar nu poate sa se opreasca.

El o saruta.

Ea tace.Dupa putin timp,se ridica si pleaca in graba.Fara un ramas bun,fara un adio,pur si simplu pleaca.Ii era frica.

El ramane pe acea banca,umarit de ganduri.Nu intelege de ce ii este atat de teama.Nu intelege de ce fuge mereu.Vrea sa inteleaga,sa o inteleaga,sa-i aline suferinta si sa o ajute.Dar nu stie cum.Nu pleaca dupa ea,nestiind ce sa faca.

Actul 3

Ea ia decizia sa lase teama la o parte.Sa aiba incredere in el,sa incerce,chiar daca dezamagirea era iminenta.Vrea sa riste macar o data in viata ei.Se gandeste mereu la el,isi ia inima in dinti si il suna.

Se intalnesc pe aceeasi banca.Ii spune tot ce are de spus,tot ce vroia sa stie.Nu ii ascunde nimic.Se deschide total in fata lui.Se indragosteste de el.

Pleaca de pe acea banca impreuna.Ea se simte implinita.Nu stie daca e cel mai bun pas,dar spera sa fie.Isi doreste cu disperare lucrul asta,are nevoie de El in viata ei mai mult decat orice.Asa ca se lasa dusa de val.Nu se gandeste la viitor,nu isi face planuri,se lasa doar dusa de val.Momentele si detaliile mici dintre ei contau prea mult ca sa-si faca planuri mai mari.Traiau clipa si doar asta conta.Momentele alea mici ii faceau viata frumoasa.

   [Asta e sfarsitul meu,al vostru care e?]

“It's not about what happened in the past, or what you think might happen in the future. It's about the ride. And you know what...when you least expect something great might come along. Something better than you even planned for.”


                                                                       [Povestea e fictiva si trebuie tratata ca atare!]